Cineva m-a învăţat

Cineva m-a învaţat că fericirea supremă e constituită din lucruri mărunte, cu o însemnătate atâât de mică. M-a învaţat că totul se întamplă cu un motiv. M-a învăţat că poţi fi fericit doar ascultând ploaia. Sau savurâand o cafea caldă privind afara cum ninge. Sau reintâlnind un prieten vechi. Poţi fi fericit dacă o dorinţă demult uitată ţi s-a împlinit. Poţi fi fericit pentru o oră în plus de somn. Poţi fi fericit zâmbindu-i unui necunoscut pe stradă

, care tocmai nu mai are 

încredere în el şi în propriile puteri, însă a găsit motive să mai zâmbească . Poţi fi fericit preţuind la maxim clipele din prezent, nu sperând la mai bine în viitor, sau retrezind ce e mort deja, din trecut. Poţi fi fericit savurând o cana cu ceai alături de un om cu o personalitate calda. Poţi fi fericit fiind cât mai natural, zâmbind din suflet, lăsând grijile la o parte, fără a înnegri sufletul. Cineva m-a învăţat că poţi fi fericit doar ascultând marea. Sau admirând un răsărit de soare. Poţi fi fericit doar la ascultarea unei melodii profunde,triste, care trezeşte amintiri. Poţi fi de asemenea fericit doar dacă vrei şi dacă prezenţa oamenilor minunaţi din viaţa ta iţi îmbunătăţeşte ziua considerabil.  Poţi fi fericit dacă şi alţii sunt.

Strecoară-te!

 Strecoară-mi un pic din praful tău ,în suflet,

 Să mă înnec cu el în fiecare clipă, 

Să simt cum îmi învăluie trupul pierdut, 

Cum fiecare gând el mi-l ascultă.   

Strecoară-te şi tu în mintea mea, 

Să ştiu că-mi eşti aproape. Zâmbeşte-mi şi şopteşte-mi,

 Dictează-mi propriile gânduri, 

Şi nu vei regreta.   

Nu! Nu plânge! Nu e vina ta!

 Mi-ai ajuns în inimă,

 E casa ta acum! 

Ai grijă de ea, e nouă şi curată. 

Nu încerca s-o răscoleşti ( sau răsfoieşti) , 

Aşa cum face lumea toată.