Strecoară-mi un pic din praful tău ,în
suflet,
Să mă înnec cu el în fiecare
clipă,
Să simt cum îmi învăluie trupul
pierdut,
Cum fiecare gând el mi-l ascultă.
Strecoară-te şi tu în mintea mea,
Să ştiu că-mi eşti aproape. Zâmbeşte-mi şi şopteşte-mi,
Dictează-mi propriile gânduri,
Şi nu vei regreta.
Nu! Nu plânge! Nu e vina ta!
Mi-ai ajuns în inimă,
E casa ta acum!
Ai grijă de ea, e nouă şi curată.
Nu încerca s-o răscoleşti ( sau răsfoieşti) ,
Aşa cum face lumea toată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu