Infinit.

Se apropia de mine cu paşi şovăitori şi reci,
Surprins de simpla mea tăcere,
Îmi căuta necontenit uitarea
În care am căzut când a plecat.

Îmi bâjbâia neîndemanatic privirea
Ce ezita să strălucească
La întâlnirea ochilor săi
Şovăitori şi reci...

Priveam pierdută..iar şi iar
Prin amintirile ce se împleticeau
Într-o sferă infinită de...
Zâmbete rupte din Iadul
Rece şi şovăitor.

Îmi zâmbeşte absent,
Un zâmbet şovăitor şi rece
Vreau să-l mai fac să stea
Măcar o clipă
Să-l mai admir o dată.

M-a luat de mână,
Rece şi distant
Şoptindu-mi câteva cuvinte
Şovăitoare de adio.

Părea răpit de timp,
De împrejurări.
Se simţea slab în prezenţa-mi,
Acoperită de eternitate şi teamă.

M-a privit pentru ultima oară,
Absent, mi-a zâmbit trist
Şi s-a îndepărtat nesigur şi
Uşor de mine...
Cu paşi şovăitori şi reci.