Suflet pierdut.

Ascunzi.. Ascunzi într-un suflet rătăcit de soartă

Un vis înfiripat în august, dimineaţa

Îl şlefuieşti uşor, cu zâmbetul amar

Îi scrii povestea, demult uitată-n debara,

Îi zideşti destinul, aşa cum îţi doreşti,

Îi construieşti o inimă asemeni ţie

Şi-l vezi cum se înalţă triumfător

Spre azurul infinitului imaculat

Ce-l cuprinde ca-ntr-o îmbrăţişare

Dintre doi vechi îndrăgostiţi

Ce şi-au pierdut speranţele printre nori

Ce aşteaptă un vis diurn să se-mplinească

Ce s-au regăsit şi rătăcit din nou

Ce-şi zâmbesc la fel ca-n prima zi.

Şi-i găseşte un trup pe masura sa

Ce-l va preţui şi ocroti mereu

Şi împarte dăruire şi pasiune

În fiecare ramură a existenţei sale

Şi te-a găsit pe tine. Da, pe tine,

Cel ce fără să ştii cum e să-l ai

Ce nu-nţelegi ce-nseamnă

Şi n-o să realizezi vreodat',

Să-ţi înrădăcineze iubire în vene

Să vezi şi tu cum e să te ascunzi

Într-un suflet rătăcit de soarta.