Zi

Luna-ţi îndrumă senină paşii

Ce se îndepărtau şovăitori de mine,

În noaptea rece şi absentă de mai

În care sufletele noastre s-au împarţit din nou

În două picături cândva împreunate

În două margarete arse de soare

În două frânturi de hârtii cu versuri înşirate

În două îmbrăţişări cu amintiri reci

În două spirite şovăitoare ce îşi spun adio

Dimineaţa, razele şăgalnice de soare

Ne-au reunit spiritele

Într-o tornadă de vise

Ce aşteaptă să se împlinească,

Într-o multitudine de zâmbete

Ce-şi croiesc senine drum printre gânduri,

Într-o ceaşcă de priviri necontenite

Şi intense

Într-un ţinut de mână

Ce a ascuns departe misterul unei zile senine

De vară pustie.