Am găsit

Am găsit fericirea...
Într-un colț de loc prea-bine-cunoscut,
Într-un rid dintr-un zâmbet al unei fețe străine,
Într-o destinație de pe un bilet de avion,
Într-un mail kilometric de la ora 12:08,
Într-o piesă dintr-o stație de metrou.

Un loc cunoscut...
Care a fost mai mult decât atât.
A fost o regăsire de sine
O conștientizare a aspirațiilor,
O dorință de a vrea mai mult.

O față străină a devenit în scurt timp
Prima și singura pe care voiam s-o văd
De la primele ore ale dimineții.
Mai mult decât un simplu om.
Un suflet. Captivant.
Frumos. Diferit. Interesant.
Spontan. Calm.

biletul de avion.
o străfulgerare a unui gând
spontan, ajuns la realizare.
Voiam să vedem totul,
Iar timpul nu-a permis.
Entuziasmați, cu adrenalina în sânge
Ne-am uitat sufletele în străzile
Acelui colț de rai senin.

Ora 12:08. Joi.
O zi normală, plină,
însă cu premiere.
Cine s-ar fi gândit că viitorul unui om
ar putea începe să fie așternut
prin intermediul unui singur,
Simplu... Mail.

O stație de metrou
surprinsă de sunetele pașilor străini,
lumini obscure, șine
iar din toată monotonia tabloului
brusc urechile ni-s gâdilate
de difuzoarele unei stații
din care răsună discret
o melodie cântată la pian.

Așa a fost 21...

La mulți ani... 
Poate dacă "noi" ar mai fi existat, 
Ar fi avut culorile răsăritului 
Și miros de cireș înflorit. 

Poate dacă mai eram... Un pic 
Cerul s-ar fi preschimbat în 
Cenușă și chin 
Cu fulgere tăioase 
Tunete ce urlă 
De dor și de mirare. 

La mulți ani... 
De ce ne-am pierdut? 
Ne mai desparte o cafea cu lapte 
Băută dintr-o șoaptă 
Visată într-o cană de primăvară ciudată. 

De ne vorbeam și azi, 
Ne povesteam de chinuri 
Și de certuri, uitări, îmbrățișări, 
Frig, impas, amintiri, cuvinte, 
Dar niciodată de noi, de ce am rămas? 
De ce am fost?

Azi e 21 
Azi sunt 21 
La mulți ani pentru ce-am fost 
Deși nu știu cât am mai rămas...

Azi e 2.0

Hai... Hai la mine în suflet să îmi cânți! Mă detasez de corp Și sunt un suflet Gândesc, exist, Și sunt și sunt și SUNT... Ce sunt oare? Sunt o entitate ce plutește Și privește. Schimbări. Schimbări de gând, oraș Blestematele iubiri, oameni. Schimbări de prefix și idei De motive și speranțe De dorințe, curiozități, eșecuri. Evoluție. Fracțiuni de gânduri, de secundă. Corturi, hamace, muzică și haos. Amestec de dans, alcool și frig. Greșeli, pași, nepași și concerte. Nopți și zile întregi de confuzie. Cafele, cuceriri și lămâi. Apus, panică și motor. Spontaneitate și frustrare. Cantități enorme și sentimente extreme. Ceva diferit. Poate chiar așa e viața. Of, Cluj. Anul ăsta e al tău, Cluuuuj! Clujule, ce îmi faci tu mie? Mă faci să mă simt veche... Ca un USB de 2.0 Doar pentru că tu Mă vezi îmbătrânind și întinerind încet...

De data asta, 19.

18 a fost altfel. Responsabilități și momente extreme, Aventuri și panică, Fericire exuberantă și tristețe profundă, Calmitate și griji. O alternanță, o combinație de bine și rău, De zâmbete, muzică, amintiri Călătorii, oameni SUPERBI, frumoși, pasionați, OAMENI... concerte, trăiri intense... Accidente neplăcute, spontaneitate, plânsete... ...de bucurie, de tristețe. Momente ce rămân imprimate veșnic în suflet, schimbare.... 18 ani, îmi sună frumos și poate îmi va suna mereu. Însă ce vine după el... E furtună, tornadă de gânduri, stres, emoție. Ce mai cânt eu anul acesta? 18 ani în memoria a ceea ce a trecut? 18 & life? Străzi goale, Vița și Robin la 3 dimineața, Taximetriști și dor, Speranțe, reușite, certuri, amintiri, vise și visuri.... Voi fi 19. Și 19 nu vine cu nimic altceva în afară de teamă... Alternanța dintre timiditate și curaj, Stabilitate și tremurături de genunchi, Singurătate și prieteni 19 și oameni. Atât. Sunt mai mult decât până acum și mult mai puțin decât voi fi vreodată. Sunt tânără și acest gând mă sperie mai mult ca niciodată. Sunt eu.

Şi

Înnebunesc doar la gândul că-mi aud pulsul
trăiesc, respir,
Iubesc
Şi-s vie.

Simt cum inima pompează
Sânge prin care au trecut mii de gânduri
Şi înnebunesc
Şi urlu
Şi mă tem
Că-s vie.

Pătrund în rânduri şi-n cuvinte,
Distrugându-le când
M-avânt
şi râd
şi mă mint
Şi mă mir
Că-s vie.

18

Sunt poveşti, cuvinte,
Oameni şi neoameni.

Sunt nevrotică.
Ignorantă, pentru a mă afunda în pasiuni
Pentru a fugi de mine
Odată cu trecerea timpului...

Uit de orice pentru cinci minute de linişte,
Muzică, somn,
Îmbrăţişări şi armonie.
Fuga mă defineşte, iar eu
O întruchipez în dimineţile târzii.
Dezorganizată, spontană,
Splendidă.
Oare cum sunt cei ce nu se grăbesc...
Nicicând?—

Sunt o sferă de ideal.
Dar învelită în eşecuri.

Îmi e frică de necunoscut,
dar sunt adrenalină
Şi simt cum îmi fierbe sângele în vene.

Sunt stângace în ciuda monotoniei
şi obişnuitului.
Găsesc frumos în ordinar
Şi ordinar în frumos.
Fur raze de soare,
le presar în suflet
Alături de prieteni, viaţă
Amintiri şi fotografii.

Analizez noduri şi cicatrici.
locuţiuni, cuvinte, ondulaţii.
Clipiri, tresăriri şi tremur.

Rememorez plecări, veniri, trenuri, gări, ani.

Râd, citesc, adorm,
Cânt, zâmbesc, scriu, ascult
Poveşti, prieteni, părinţi,
Alambicări, haos, dezordine,
Nehotărâre, nostalgie, pas,
Neînţelegere, panică, inconştienţă
Cafea, nopţi albe, fericire neaşteptată,
Căni, flori, plimbări, copaci,
Nori, ţestoase, nerăbdare,
Linişte, nelinişte, confuzie,
Ploaie, pace, perfecţiune.
Îmbrăţişări, inocenţă,
Clipe, altitudine, perseverenţă,
Voinţă, putere, egoism.

Eu şi tot ce mai însemn eu.
Sunt om şi oameni
Azi, sunt optsprezece.
Eu-18- şi nimic mai mult.

Parcă nu mai ştiu cine sunt, ce caut
Am uitat de unde am pornit şi care e direcţia
Respir alert, fug, mă izbesc şi cad.
Am uitat povestea scrisă într-o carte
Dărâm, distrug, plâng şi alerg
Oglinda s-a spart la atingerea mâinii mele
Care tremură de teama literelor
Scrise, ce alcătuiesc lectura vieţii mele
Închisă într-un templu al idealului
Dintr-o carte simplă prin cotidian.