Viaţa te învaţă căă atunci...

Când nu mai ai gheare cu care să răneşti, tot ce-ţi mai rămâne e să fii bun.

Adolescenţă…

Adolescenţă…
Nopţi pierdute numărând stele,
secunde ce trec grele,
dezamăgiri uitate într-o pătură
în zilele ploioase
zâmbete false
Ce se înfăţişează senine
Pe chipurile triste ale oamenilor
Ce privesc pierduţi în gânduri
Razele călduţe ale soarelui.
Naivitate,
neîncredere,
Uitare de sine şi visare,
Iubiri, plutiri, aripi spre infinit,
Cugetări în miez de noapte
Zile irosite privind oameni,
Privind cerul, luna, natura şi…
Şi visând la o viaţă perfectă de adolescent
Unde…
Fiecare om cu care interacţionăm
are un mesaj,
Cand eşti tânăr adolescent
Visele domnesc,
uitarea de sine e
la ordinea zilei,
Zâmbetele fără rost
sunt cele mai spontane,
Nu-ţi pasă dacă e frig, cald,
Sufletul rămâne la fel.

Nu-ţi mai pasă dacă e vară, iarnă
Nu-ţi pasă de cărţile uitate
demult în bibliotecă
De vântul de afară
De ninsoare, ploaie sau soare.
Cand eşti adolescent,
Visele se împart
În două categorii
Vise nocturne sau diurne
Vise împărtăşite sau ascunse
Vise păstrate sau uitate
Vise scrise sau pierdute
Visele rămân vise.
Aşa a fost mereu.
Cand eşti adolescent,
Stelele strălucesc mai tare
Cand sufletu-ţi luminează
De fericire
Iar nopţile sunt lungi
Când cineva tocmai a săpat
O groapă adâncă
În al gândurilor cimitir
Ce te-ndeamnă la uitare
Şi lacrimi…
Cand eşti adolescent
Arunci cuvinte inutile
În toiul nopţii
Pe foi bizar de albe
Lacrimile se transpun
În căni de cafea amară
Unde singura alinare
A fiecărei zile
Este zâmbetul
Unui om drag
Din orice moment,
Orice zi din calendarul
Neactualizat demult doar,
Din frica zilei de mâine
şi ce poate oferi ea.