Şi doare...

Oboseala mă cuprinde. Îmi intră în vene şi în oase. Patul meu trist şi singur îmi ducea lipsa. Îl încălzesc cu trupul meu şi cu lacrimile mele fierbinţi. După o perioadă bună de timp, nu îmi vine să cred ca plâng. Nu credeam că mai pot să fac asta. Plâng până mă doare stomacul. Ah, acea durere amară... Regret că nu pot să fiu aşa cum am vrut mereu. Nici nu ştiu dacă sunt bună la ceva. Oare ce vreau de la viaţă? Oare ce are să-mi ofere? Plâng iar. Şi mai tare. Nu mă pot opri. Ma doare sufletul când văd idioţi, proşti şi nesimţiţi la fiecare pas. Viaţa.. E aiurea. Nu mai vreau. Sunt obosită. Mult prea obosită. 

Aceste gânduri mă înfioară şi mă întristează şi mai tare. De ce îmi pasă? Moartea mă înspăimântă, însă în unele situaţii pare cea mai dulce variantă. Am nevoie de cineva care să mă înţeleagă. Să nu mă judece... Să mă placă şi să mă accepte aşa cum sunt... O zbuciumată..

Cineva m-a învăţat

Cineva m-a învaţat că fericirea supremă e constituită din lucruri mărunte, cu o însemnătate atâât de mică. M-a învaţat că totul se întamplă cu un motiv. M-a învăţat că poţi fi fericit doar ascultând ploaia. Sau savurâand o cafea caldă privind afara cum ninge. Sau reintâlnind un prieten vechi. Poţi fi fericit dacă o dorinţă demult uitată ţi s-a împlinit. Poţi fi fericit pentru o oră în plus de somn. Poţi fi fericit zâmbindu-i unui necunoscut pe stradă

, care tocmai nu mai are 

încredere în el şi în propriile puteri, însă a găsit motive să mai zâmbească . Poţi fi fericit preţuind la maxim clipele din prezent, nu sperând la mai bine în viitor, sau retrezind ce e mort deja, din trecut. Poţi fi fericit savurând o cana cu ceai alături de un om cu o personalitate calda. Poţi fi fericit fiind cât mai natural, zâmbind din suflet, lăsând grijile la o parte, fără a înnegri sufletul. Cineva m-a învăţat că poţi fi fericit doar ascultând marea. Sau admirând un răsărit de soare. Poţi fi fericit doar la ascultarea unei melodii profunde,triste, care trezeşte amintiri. Poţi fi de asemenea fericit doar dacă vrei şi dacă prezenţa oamenilor minunaţi din viaţa ta iţi îmbunătăţeşte ziua considerabil.  Poţi fi fericit dacă şi alţii sunt.

Strecoară-te!

 Strecoară-mi un pic din praful tău ,în suflet,

 Să mă înnec cu el în fiecare clipă, 

Să simt cum îmi învăluie trupul pierdut, 

Cum fiecare gând el mi-l ascultă.   

Strecoară-te şi tu în mintea mea, 

Să ştiu că-mi eşti aproape. Zâmbeşte-mi şi şopteşte-mi,

 Dictează-mi propriile gânduri, 

Şi nu vei regreta.   

Nu! Nu plânge! Nu e vina ta!

 Mi-ai ajuns în inimă,

 E casa ta acum! 

Ai grijă de ea, e nouă şi curată. 

Nu încerca s-o răscoleşti ( sau răsfoieşti) , 

Aşa cum face lumea toată.

Inca o zi a trecut...

A trecut inca o zi fara tine.. Fizic, nu te-am simtit,dar ai fost mereu in mintea mea. Toate amintirile placute inca nu imi dau pace.. Vreau sa le uit. Vreau sa te uit. Insa esti inca acolo,in sufletul meu si trezesti amintiri care trebuie sa fie ingropate intr-un loc ascuns. In cimitirul amintirilor, unde am pus toate momentele din viata mea. Insa inca tu cauti sa rascolesti in mine ceva ce vreau sa uit demult. Tot ce a fost frumos trebuie sa ramana acolo. Am multe pe suflet,extrem de multe. Insa nu stiu cum si mai ales ce sa iti spun. Ma macina atat de tare,incat cateva simple cuvinte aruncate pe o foaie nu ar fi suficiente. Te iubesc si te-am iubit cum nimeni nu ar fi putut sa creada. Si stiu, nu am aratat asta mai mereu,pentru ca imi era frica. Imi era partial frica sa ma deschid cu totul... Sa cad in bratele iubirii si sa nu ma mai pot ridica...Sa te fac sa descoperi si sa stii totul despre mine. Pentru ca nu as fi inteles de ce s-a intamplat asta. NU te mai vreau. NU mai am nevoie de tine. Insa parca ma urmareste gandul ca NU mai putem fi la fel ca inainte: sa vorbim tot felul de prostii, sa pierdem ore intregi vorbind,razand,fara sa ne pese cat de repede a trecut vara si ca va veni acum liceul, cu alte probleme,alti profesori,alte pretentii si alti colegi... Sper ca EA te iubeste si te va iubi aproape la fel de mult cat am facut-o eu. Pentru ca la fel de mult e imposibil..

Draga cititor inexistent

                                                            Draga necunoscut,

Degetele tale inca le mai simt jucandu-se-n parul meu.Mana ta,tinand-o strans pe a mea sa nu cad si ferind-o de zgarieturile vietii .Buzele tale,sarutandu-le tandru si usor pe ale mele.Imbratisarile tale imi dadeau incredere in mine,sau cu alte cuvinte,le faceau loc fluturasilor din stomacul meu sa se zbata din ce in ce mai tare.Eram indragostita...Imi amintesc ca te suparai des pe mine.Dar nu puteai sa ramai asa.Tu oare erai indragostit de mine? Un lucru e sigur acum...se pare ca s-a terminat..dar diferenta dintre noi doi este ca tu esti fericit alaturi de o alta fata care,probabil sau nu,va pati ca mine,iar eu....inca mai astept...sper...iubesc ..*cred*.., dar se pare ca totul este fara rost...Traiesc si ma hranesc cu trecut,asta e,fiindca prezentul ma omoara pentru ca nu prea pot fi fericita,iar pentru mine,viitorul meu este negru.


                     P.s:   Nu ma astept sa mai tii la mine sau sa-ti fie dor de mine,dar incerc sa ma deconectez si sa uit si.....inca te iubesc.


                                                                                      Cu dor,intr-o “scrisoare” dintr-un nor,     
                                                                                                                  O ultima sansa.