Ştii...?

Ai simţit vreodată cum într-un timp foarte scurt, în câteva minute, sufletul ţi se destramă? Se împarte în bucăţele mici, ce aleargă spre tărâmuri bizare şi necunoscute, se împarte la toţi oamenii pe care i-ai cunoscut în viaţa asta şi ţie nu-ţi mai rămâne nimic. Rămâi gol pe interior, cu un gust amar de indiferenţă şi cu o scânteie de speranţă în privire. Ai simţit vreodată că timpul nu mai e suficient să îţi vindece rănile şi că trebuie să schimbi ceva? Trebuie să iei atitudine cu privire la o întâmplare ce s-a repetat de-a lungul anilor şi pur şi simplu nu ai avut puterea să ai grijă de tine şi următoarele dăţi şi să fii atent cui îţi încredinţezi sufletul. Ai simţit vreodată că Luna vrea să îţi asculte poveştile şi să-ţi oprească lacrimile? Că stelele îţi sunt alături şi se sfătuiesc, strălucind din ce în ce mai tare doar pentru tine? Că cerul este întunecat, asemeni minţii tale într-o dimineaţă agitată de aprilie... Ai simţit vreodată că ai toate motivele să renunţi, însă doar unul puternic să continui, iar ceva din interiorul tău te ambiţionează să nu te dai bătut? Ai simţit vreodată că viaţa nu mai are niciun rost şi brusc realizezi că tu eşti singurul motiv pentru care să exişti? Nici părinţi, nici prieteni, nici colegi, nici profesori, nici iubirile eşuate, nimeni, în afară de TINE. Aşadar, cei ce nu sunt fericiţi cu oamenii de care sunt înconjuraţi, oraşul în care locuiesc, înfăţişarea pe care o au şi nu numai, să caute în adâncul lor o umbră bizară şi să afle mai multe despre ea până vor începe să fie fericiţi că s-au descoperit... într-un final, că pot să îşi răspundă la întrebări prin propriile răspunsuri care se găsesc în interiorul lor. Asta e adevărata fericire.

Noi, ca oameni, avem datoria să nu mai complicăm chiar tot ce ne înconjoară- măcar o vreme...Lucrurile sunt atât de simple şi uşor de rezolvat, încât orice gând în plus creează o problemă în plus.

Dialog.

EA: Eşti om. Ce-ţi poţi dori mai mult de atât? Eşti inteligent, eşti o prezenţă plăcută, nimeni nu se poate compara cu tine, mai ales în viaţa mea. Nu-ţi dai seama cât de mult însemni tu pentru mine şi cât de fericită sunt că te-am întâlnit. Toţi suntem frumoşi în felul nostru. Frumuseţea exterioară nu contează, e ceva ce vine şi pleacă, important e ce eşti tu şi ce poţi oferi tu ca om!

EL : Şi eu te iubesc!

Oameni frumoşi.

E atât de drăguţ să afli că unele persoane chiar se bucură de existenţa ta, de simplul fapt că te-au întâlnit, să aflii că, fiind tu însuţi, alţii te percep ca cea mai caldă şi sensibilă persoană. E de asemenea frumos când cineva,oricând, e în stare să îşi piardă timpul cu prostiile şi gândurile tale urâte, care peste nu ştiu cât timp,nu vor mai conta.Cred că singurul meu noroc în viaţa asta e că nu se opreşte în a-mi arunca în cale oameni frumoşi. Nu am cuvinte să descriu ceea ce simt acum. E probabil cel mai înălţător sentiment,dacă se poate numi aşa. După iubire. Fericire! Ce frumos sună! Mulţumesc,oameni frumoşi, că nu încetaţi să îmi faceţi zilele deosebite,luminoase, speciale!

Tu.

A fost 12 noaptea. Ceasul parcă e mort la lumina lunii. Trebuia să dorm demult. Somnul a fugit de mine, însă tu ai rămas în mintea mea. Inima mea, este singura sursă de energie posibilă acum. Bate ca o nebună.
1:13. Oficial nu mai este vacanţă. Tu încă priveşti prin amintirile mele. Ai de gând să îmi părăseşti trecutul? N-are rost.
2:07. Nu pot să dorm. Încă mă gândesc la tine. Sau nu sunt suficient de obosită pentru a dormi. Însă e mai dulce prima variantă.
3:29. Am nevoie de odihnă. Ia zi, printre ce amintiri cotrobăi acum?
3:58. Ce dulce pare somnul când tu umbli prin locuri nedescoperite încă minţii mele.
4:44. E frumos aici. De-aş ştii şi unde mă aflu şi cum am ajuns aici.. Ah, da, TU.
5:54. Mai e puţin din noapte. Nu am închis un ochi.
6:53. Ah, ai de gând să mă laşi să dorm? Amintirile mele sunt urâte,n-ai ce să găseşti acolo. Sau poate că ai. Poate o găseşti pe vechea EU acolo, sau ai găsit-o deja, şi îţi place de ea mai mult. Noapte bună.
7:22 În mai puţin de o oră trebuie să fiu la liceu. Am dormit aproape jumătate de oră. Dar nu mai contează. Nu mai am nevoie de somn.
7:34. Tu.

Te iubesc.

Şi doare...

Oboseala mă cuprinde. Îmi intră în vene şi în oase. Patul meu trist şi singur îmi ducea lipsa. Îl încălzesc cu trupul meu şi cu lacrimile mele fierbinţi. După o perioadă bună de timp, nu îmi vine să cred ca plâng. Nu credeam că mai pot să fac asta. Plâng până mă doare stomacul. Ah, acea durere amară... Regret că nu pot să fiu aşa cum am vrut mereu. Nici nu ştiu dacă sunt bună la ceva. Oare ce vreau de la viaţă? Oare ce are să-mi ofere? Plâng iar. Şi mai tare. Nu mă pot opri. Ma doare sufletul când văd idioţi, proşti şi nesimţiţi la fiecare pas. Viaţa.. E aiurea. Nu mai vreau. Sunt obosită. Mult prea obosită. 

Aceste gânduri mă înfioară şi mă întristează şi mai tare. De ce îmi pasă? Moartea mă înspăimântă, însă în unele situaţii pare cea mai dulce variantă. Am nevoie de cineva care să mă înţeleagă. Să nu mă judece... Să mă placă şi să mă accepte aşa cum sunt... O zbuciumată..

Cineva m-a învăţat

Cineva m-a învaţat că fericirea supremă e constituită din lucruri mărunte, cu o însemnătate atâât de mică. M-a învaţat că totul se întamplă cu un motiv. M-a învăţat că poţi fi fericit doar ascultând ploaia. Sau savurâand o cafea caldă privind afara cum ninge. Sau reintâlnind un prieten vechi. Poţi fi fericit dacă o dorinţă demult uitată ţi s-a împlinit. Poţi fi fericit pentru o oră în plus de somn. Poţi fi fericit zâmbindu-i unui necunoscut pe stradă

, care tocmai nu mai are 

încredere în el şi în propriile puteri, însă a găsit motive să mai zâmbească . Poţi fi fericit preţuind la maxim clipele din prezent, nu sperând la mai bine în viitor, sau retrezind ce e mort deja, din trecut. Poţi fi fericit savurând o cana cu ceai alături de un om cu o personalitate calda. Poţi fi fericit fiind cât mai natural, zâmbind din suflet, lăsând grijile la o parte, fără a înnegri sufletul. Cineva m-a învăţat că poţi fi fericit doar ascultând marea. Sau admirând un răsărit de soare. Poţi fi fericit doar la ascultarea unei melodii profunde,triste, care trezeşte amintiri. Poţi fi de asemenea fericit doar dacă vrei şi dacă prezenţa oamenilor minunaţi din viaţa ta iţi îmbunătăţeşte ziua considerabil.  Poţi fi fericit dacă şi alţii sunt.

Strecoară-te!

 Strecoară-mi un pic din praful tău ,în suflet,

 Să mă înnec cu el în fiecare clipă, 

Să simt cum îmi învăluie trupul pierdut, 

Cum fiecare gând el mi-l ascultă.   

Strecoară-te şi tu în mintea mea, 

Să ştiu că-mi eşti aproape. Zâmbeşte-mi şi şopteşte-mi,

 Dictează-mi propriile gânduri, 

Şi nu vei regreta.   

Nu! Nu plânge! Nu e vina ta!

 Mi-ai ajuns în inimă,

 E casa ta acum! 

Ai grijă de ea, e nouă şi curată. 

Nu încerca s-o răscoleşti ( sau răsfoieşti) , 

Aşa cum face lumea toată.