Veşnicie.

Închide-mă-ntr-un vis
Colecţionează-mă.
Foloseşte-mă,
Ca pe-o oglindă veche
Să îţi trezesc amintiri
Să răscolesc în tine
Să devii haos ca bucăţile din mine
Să mă vezi în tot ce te înconjoară.

Colecţionează-mă.
Foloseşte-mă
Ca pe un tablou prăfuit
Reîmprospătează-mi zâmbetul
Reînvie-l.
Trăieşte cu mine şi prin mine
Intră în tablou
Să nu murim, să nu moară ce am avut
Să fim veşnici.

Fiinţe fragile însetate
După înţelegere şi singurătate
Ne ascundem în spatele unor
Gânduri la fel de fragile ca noi.
Să le amestecăm până devin poezie.
Să ne sufocăm slăbiciunile
Până când vom înfrunta timpul
Şi-l vom împiedica să mai treacă prin noi.
Să le dispersăm în zorii zilei
Când fragilitatea unui nou început
Le va doborî de la prima rază.

I wish.

"I wish there was something about me that was addictive. Something that made me hard to forget or hard to move on from. I hate it when people find it easy to dismiss me for someone else in days. It really takes no effort at all to push me out of the picture when I’m just a side factor."

IV.

Am auzit clipa
Cum s-a speriat de gânduri
Şi voi continua să îi aud
Fiecare foşnet din nopţile infernale
În care colindam pădurile
Şi simţeam Liniştea cum îmi
Respira brutal în creştet
Fără niciun gând că s-ar
Putea ascunde în mine.

III.

Am văzut clipa
Şi voi continua să o văd
Până când ceasul ni se va
Opri aici, acum, şi vom fi iar
Tineri, sub acelaşi cer cu
Astre mici şi reci, asemeni
Viselor noastre spulberate
De trăiri eclipsate de...
Amintiri pustii de octombrie.

II.

Am trăit clipa cum nu
Trebuia şi voi continua să
O trăiesc la infinit până
Când mă voi transforma în
Trăire şi toate amintirile tale
Vor fi alcătuite din mine
Şi eu din ele cu sclipiri
De stele şi priviri intense.

I.

Am respirat clipa
Şi voi continua să o respir
Până mă voi transforma în
Timp şi voi respira eu tot
Universul din care suntem
făcuţi... Cu praful de stele
Şi visele de împlinit ce ne
Destăinuie treptat din
Tainele vieţii.