vineri, 17 august 2012
Inca o zi a trecut...
A trecut inca o zi fara tine.. Fizic, nu te-am simtit,dar ai fost mereu in mintea mea. Toate amintirile placute inca nu imi dau pace.. Vreau sa le uit. Vreau sa te uit. Insa esti inca acolo,in sufletul meu si trezesti amintiri care trebuie sa fie ingropate intr-un loc ascuns. In cimitirul amintirilor, unde am pus toate momentele din viata mea. Insa inca tu cauti sa rascolesti in mine ceva ce vreau sa uit demult. Tot ce a fost frumos trebuie sa ramana acolo. Am multe pe suflet,extrem de multe. Insa nu stiu cum si mai ales ce sa iti spun. Ma macina atat de tare,incat cateva simple cuvinte aruncate pe o foaie nu ar fi suficiente. Te iubesc si te-am iubit cum nimeni nu ar fi putut sa creada. Si stiu, nu am aratat asta mai mereu,pentru ca imi era frica. Imi era partial frica sa ma deschid cu totul... Sa cad in bratele iubirii si sa nu ma mai pot ridica...Sa te fac sa descoperi si sa stii totul despre mine. Pentru ca nu as fi inteles de ce s-a intamplat asta. NU te mai vreau. NU mai am nevoie de tine. Insa parca ma urmareste gandul ca NU mai putem fi la fel ca inainte: sa vorbim tot felul de prostii, sa pierdem ore intregi vorbind,razand,fara sa ne pese cat de repede a trecut vara si ca va veni acum liceul, cu alte probleme,alti profesori,alte pretentii si alti colegi... Sper ca EA te iubeste si te va iubi aproape la fel de mult cat am facut-o eu. Pentru ca la fel de mult e imposibil..
duminică, 29 aprilie 2012
Draga cititor inexistent
Draga necunoscut,
P.s: Nu ma astept sa mai tii la mine sau sa-ti fie dor de mine,dar incerc sa ma deconectez si sa uit si.....inca te iubesc.
Cu dor,intr-o “scrisoare” dintr-un nor,
O ultima sansa.
sâmbătă, 16 iulie 2011
Simbolul Dragostei
Omul, a fost si va fi.
Niciodata speriat
de apriga sa dorinta
el mereu a incercat,
sa gaseasca o portita.
si-n adanc de rau secat,
si-n umbris iluminat
de soare pur si curat
peste tot a cautat,
fara izbavinta.
intr-o zi, de dimineata,
cand era putina ceata,
roua abia se forma,
natura se-nviora.
dorinta a devenit,
una de nestapanit,
inima chiar izbucnea,
fata omului ardea,
si sufletul cugeta.
pamantul cat e de mare,
si imi este sub picioare,
nu mi-a putut oferi:
pacea sufletului,
sucul fericirii,
averea saracului,
secretul iubirii.
pamanatul s-a maniat,
si crunt s-a cutremurat,
o planta a faurit,
mai rosie ca amurgul,
cea mai falnica faptura,
cu petale raspicate,
si cu spini a-nfasurat-o,
aratand astfel, cu ura,
ca in dragoste exista,
avansand incet incet
o tristete vasta.
-D.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)