Când ţi-e dor....

L-am văzut nervos şi l-am iubit la fel de mult. L-am văzut grijuliu. L-am văzut la primele ore ale dimineţii şi l-am preţuit şi mai mult. L-am văzut vorbindu-mi despre pasiunile lui cu sclipire în ochi şi am simţit cum mă îndrăgostesc mai mult. L-am văzut agitat, panicat, emoţionat. L-am văzut entuziasmat. L-am admirat din umbră mult timp până să îl cunosc cu adevărat. L-am văzut nostalgic vorbindu-mi de trecutul lui. L-am văzut zâmbind. L-am văzut râzând alături de mine. L-am auzit vorbindu-mi de sute de ori şi îmi doream să nu se mai oprească. I-am iubit îmbrăţişările. I-am iubit parfumul… L-am văzut calm. L-am văzut privindu-mă pierdut. L-am lăsat să se joace cu mintea mea şi cu sufletul meu. L-am văzut fericit. Foarte fericit. L-am văzut perfect mult timp, poate mult prea mult timp. Şi într-un final am văzut cum l-am pierdut… Cum aluneca încet şi nu mai era al meu. L-am văzut dezamăgit…

Hai să ne bem povestea!

Hai să ne bem povestea
Cu ochii pierduţi în timp
Cu zâmbete amare în dimineţile târzii
Şi visele pierdute în nopţile albe.
Hai! Hai să ne bem povestea!
S-o ascundem în noi ca şi cum...
Nici măcar n-ar fi fost.
Să îngropăm acum trecutul
Şi tot ce-am avut.
Hai să ne bem povestea!
Încet, zâmbind în taină
Poveste amară, ca o cafea
În miez de noapte
Într-o cană cu iz de dor
Aşa cum îţi place ţie...
Poveste dulce, ca un ceai de iasomie
Într-o cană cu iz de calmitate
Cât timp îţi admir privirea caldă
Aşa cum îmi place mie.
Hai! Hai să ne bem povestea
Poveste ce ne-a despărţit
Şi ne-a făcut azi să fim
Ce suntem cu adevărat:
Doi străini ce caută alinare,
Ce-şi beau singuri minciunile şi visele
Cu melancolie în glas spunând
Uite, povestea s-a sfârşit.
Dar la final a fost mai dulce
Datorită lacrimilor fierbinţi
Irosite în nopţile pustii.
Totuşi... Ca ultime cuvinte
Hai să bem măcar...
Povestea mea.

~08.02.2014

Suflet pierdut.

Ascunzi.. Ascunzi într-un suflet rătăcit de soartă

Un vis înfiripat în august, dimineaţa

Îl şlefuieşti uşor, cu zâmbetul amar

Îi scrii povestea, demult uitată-n debara,

Îi zideşti destinul, aşa cum îţi doreşti,

Îi construieşti o inimă asemeni ţie

Şi-l vezi cum se înalţă triumfător

Spre azurul infinitului imaculat

Ce-l cuprinde ca-ntr-o îmbrăţişare

Dintre doi vechi îndrăgostiţi

Ce şi-au pierdut speranţele printre nori

Ce aşteaptă un vis diurn să se-mplinească

Ce s-au regăsit şi rătăcit din nou

Ce-şi zâmbesc la fel ca-n prima zi.

Şi-i găseşte un trup pe masura sa

Ce-l va preţui şi ocroti mereu

Şi împarte dăruire şi pasiune

În fiecare ramură a existenţei sale

Şi te-a găsit pe tine. Da, pe tine,

Cel ce fără să ştii cum e să-l ai

Ce nu-nţelegi ce-nseamnă

Şi n-o să realizezi vreodat',

Să-ţi înrădăcineze iubire în vene

Să vezi şi tu cum e să te ascunzi

Într-un suflet rătăcit de soarta.

Zi

Luna-ţi îndrumă senină paşii

Ce se îndepărtau şovăitori de mine,

În noaptea rece şi absentă de mai

În care sufletele noastre s-au împarţit din nou

În două picături cândva împreunate

În două margarete arse de soare

În două frânturi de hârtii cu versuri înşirate

În două îmbrăţişări cu amintiri reci

În două spirite şovăitoare ce îşi spun adio

Dimineaţa, razele şăgalnice de soare

Ne-au reunit spiritele

Într-o tornadă de vise

Ce aşteaptă să se împlinească,

Într-o multitudine de zâmbete

Ce-şi croiesc senine drum printre gânduri,

Într-o ceaşcă de priviri necontenite

Şi intense

Într-un ţinut de mână

Ce a ascuns departe misterul unei zile senine

De vară pustie.

Cineva...

Cineva m-a învăţat că la furie pot să scriu lucruri nu tocmai plăcute, însă să nu le şterg pe moment.

Deoarece în timp voi crede cu adevărat în ce am scris.

Vreau...

Şi vreau să cunosc totul la tine. Vreau să îţi pătrund în cuget, să rămân acolo, să văd dacă ma cunoşti şi dacă mă iubeşti aşa cum zici. Să-ţi pătrund în şoapte şi în gând. Iar tu să mă înveleşti cu parfumul tău inconfundabil şi să uităm de noi şi de tot ce ne înconjoară. Să fim noi doi şi restul lumii şi să ne iubim ca şi cum nu am avea altceva mai bun de făcut. Să privim împreună stelele in nopţile târzii de vară şi să facem ce alţii nu au reuşit într-o viatţă de om. Să fim noi oameni unul pentru celălalt,iar universul sa ne fie la picioare. Să ne iubim cum şi cât alţii nu au mai făcut-o. Să fim unici şi să nu murim diferiţi. 

Infinit.

Se apropia de mine cu paşi şovăitori şi reci,
Surprins de simpla mea tăcere,
Îmi căuta necontenit uitarea
În care am căzut când a plecat.

Îmi bâjbâia neîndemanatic privirea
Ce ezita să strălucească
La întâlnirea ochilor săi
Şovăitori şi reci...

Priveam pierdută..iar şi iar
Prin amintirile ce se împleticeau
Într-o sferă infinită de...
Zâmbete rupte din Iadul
Rece şi şovăitor.

Îmi zâmbeşte absent,
Un zâmbet şovăitor şi rece
Vreau să-l mai fac să stea
Măcar o clipă
Să-l mai admir o dată.

M-a luat de mână,
Rece şi distant
Şoptindu-mi câteva cuvinte
Şovăitoare de adio.

Părea răpit de timp,
De împrejurări.
Se simţea slab în prezenţa-mi,
Acoperită de eternitate şi teamă.

M-a privit pentru ultima oară,
Absent, mi-a zâmbit trist
Şi s-a îndepărtat nesigur şi
Uşor de mine...
Cu paşi şovăitori şi reci.